Casa Gheorghe Tătărescu din București: un martor al elitei interbelice și al renașterii sale în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, la confluența profesionalismului, puterii și rafinamentului cultural, rezidă o casă mult mai complexă decât pare la prima vedere. Casa Gheorghe Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19, nu este doar un simplu imobil de locuit, ci o arhivă tridimensională a ambițiilor și compromisurilor unei epoci. Aici, sacralitatea funcției publice se împletește cu o discreție caligrafică, iar zidurile, feroneria și grădina poartă cu sine ecourile unei istorii tulburi, dar și a unui prezent responsabil – EkoGroup Vila.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința premierului la spațiu cultural contemporan

Gheorghe Tătărescu, prim-ministru în două mandate tumultoase, a trăit și a exercitat puterea într-un spațiu care pare o reflecție materială a ethosului său: o casă interbelică modestă ca dimensiuni, dar riguros proporționată și plină de semnificații subtile. Reședința sa, astăzi cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, reia cu fidelitate această moștenire – un spațiu ce păstrează memoria, istoria și suflul unei anume elite politice și culturale, fără a renunța la vocația sa actuală de spațiu cultural accesibil, dar controlat.

Gheorghe Tătărescu: omul și contextul său

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se conturează printr-o complexitate care evită orice idealizare. Provenind dintr-un background profund ancorat în tradiția boierească și militară, cu un spirit juridic format la Paris, Tătărescu s-a consacrat drept un politician care a gestionat cu precizie strânsă echilibrul fragil dintre modernizare și consolidare autoritară. Cariera sa tumultoasă, marcată de promovarea votului universal, confruntarea cu tensiunile interbelice ale României și cu prăbușirea Marii Uniri, este însoțită de un limbaj al datoriei și restricției, al apartenenței la stat mai presus de aspirațiile individuale.

Mai mult decât un lider, el a fost un actor dispus la compromisuri care au slăbit însă democrația și au marcat o perioadă controversată a istoriei naționale. Relația sa cu regele Carol al II-lea, retragerea forțată și retragerea sub noul regim comunist, demască un personaj politic aflat într-un permanent punct de tensiune între putere și limitările impuse de circumstanțe.

Casa ca extensie a puterii și a reținerii

Contrar pornirii de a asocia puterea politică cu opulența monumentală, casa lui Tătărescu este o bijuterie a sobrietății arhitecturale. Situată într-un București ce pulsa prin rețelele elitei politice și culturale, reședința nu triumfă prin dimensiuni, ci prin proporții bine dozate și un spirit rafinat ce evită orice stridență.

Biroul premierului, amplasat discret la entre-sol, și accesibil printr-un portal lateral tratat în spirit moldovenesc, este o alegere simbolică: puterea nu invadează locul privat, ci coexistă cu el, se lasă organizată și nu se impune. Acest fapt vorbește despre o etică a funcției publice ce revine obsesiv în discursul casei, reprezentând un cod moral exprimat prin spațiu.

Arhitectura Casei Tătărescu: dialogul dintre zone și epoci

Proiectată sub semnătura arhitecților Alexandru Zaharia și ulterior Ioan Giurgea, vila interbelică de pe Strada Polonă 19 aduce în prim-plan un dialog delicat între stilul mediteranean și elementele neoromânești, încă puțin explorate în Bucureștiul anilor ’30. Această sinteză arhitecturală – un act artistic, cultural și politic – oferă o experiență discretă, dar imersivă în reflecția elitei urbane.

Portalurile cu influențe moldovenești se întâlnesc cu coloanele filiforme tratate diferit, iar absida ce îmbracă șemineul executat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, devine o emblemă a armoniei între tradiție și modernitate. Ancadramentele ușilor, tot realizate de artista care a marcat prin sobrietatea și profunzimea expresiei sale interioarele, adaugă o notă artistică ce nu coboară nici în pastişă, nici în pur ornamentalism.

• Dimensiunile modeste, dar perfect proporționate
• Distribuția între spațiile de reprezentare și cele private
• Grădina peisageră – un refugiu mediteranean în inima orașului
• Feroneria din alamă patinată, care aduce un dialog cu trecutul cultural românesc

Arethia Tătărescu – „Doamna Gorjului” și arhitecta culturală necunoscută

Portretul casei este incomplet fără lumina Arethiei Tătărescu, soția premierului și o figură modestă, dar esențială în cultura interbelică. Această femeie de cultură și binefacere a nutrit proiectul familiei cu responsabilitatea estetică și socială, vegheată atent asupra niciunei tentații de ostentație.

Legătura ei cu Milița Pătrașcu și implicarea în susținerea activă a renumitelor ansambluri brâncușiene, în special la Târgu Jiu, transpare în fiecare colț al vilei. Arethia a avut un cuvânt esențial în păstrarea echilibrului între tradiție și modernitate, între public și privat, și a gestionat cu prudență răspunsurile arhitecturale și artistice ale reședinței.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică

După căderea din grațiile politice a lui Gheorghe Tătărescu, distorsionarea destinului casei a urmat un traseu tragic, similar multor alte reședințe ale elitei interbelice. Transformarea sa din casă a prim-ministrului într-un loc de uz funcțional, decuplat de miza sa istorică, a însemnat o pierdere a sensului și o degradare fizică progresivă. Finisajele originale au fost neglijate, iar grădina, odinioară un spațiu de contemplare, a fost simplificată și ignorată.

Sub auspiciile naționalizării și ale politizării spațiilor urbane, casa a devenit o victimă tăcută a mecanismelor represive, a repunerii unui simbol al vechii ordini într-un con de umbră, în care memoriile și vocile anterioare au fost refulate sau devenite incomode.

Controversă și corecție: evoluția post-1989

Tranziția postcomunistă a fost marcată de o dualitate: pe de-o parte, redeschiderea dezbaterii asupra patrimoniului interbelic, iar pe de alta, intervenții adesea haotice, care au pus în pericol coerența arhitecturală și simbolică a Casei Tătărescu. Proprietatea a trecut prin mâinile unor figuri influente, iar transformarea într-un restaurant de lux a generat nemulțumiri legate de utilitatea și respectul față de un spațiu încărcat istoric.

Ulterior, o societate cu capital britanic a initțiat o restaurare mai atentă, orientată spre recuperarea viziunii originale a arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. A fost un efort vizibil de reparare a greșelilor, o restabilire a proporțiilor, a finisajelor și a dialogului între interior și grădină.

Acest proces a readus în discurs valoarea culturală a casei și a valorizat rolul Arethiei și al Miliței Pătrașcu în definirea sa estetică. În acest sens, Casa Tătărescu face parte dintr-un tipar mai larg – al memoriei fragmentate și al recuperării dificile a patrimoniului românesc interbelic.

EkoGroup Vila astăzi: un spațiu al continuității și responsabilității

Sub denumirea de EkoGroup Vila, clădirea marchează astăzi o etapă de continuitate fără rupturi artificiale. Locul nu devine doar o relicvă, ci un spațiu activ, care păstrează și comunică istoria, arhitectura și biografia. Accesul publicului, atent controlat și dependent de programări disponibile prin platforma iabilet.ro, asigură o interacțiune educată și contextualizată între vizitatori și memorie.

Această renaștere culturală a casei contribuie la reinserția în circuitul vieții urbane și intelectuale, cu un respect profund față de trecut și o deschidere critică față de complexitățile sale.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  A fost un politician român, prim-ministru în două mandate între 1934–1937 și 1939–1940, cu o carieră marcată de reforme, compromisuri politice și gestionarea unor crize majore ale României interbelice și postbelice.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu, sunt două personalități distincte. Primul este politicianul interbelic, cel de-al doilea, artistul academist al secolului al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Este o fuziune de influențe mediteraneene și neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu detalii artistice realizate de Milița Pătrașcu.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în modelarea casei?
  A fost beneficiara proiectului și o veritabilă arhitectă culturală, asigurând coerența estetică și controlul asupra detaliilor pentru a exprima valorile unei elite moderate, discreționare și culturale.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa funcționează ca un spațiu cultural contemporan, cunoscut sub numele de EkoGroup Vila, oferind un acces controlat publicului în cadrul unor evenimente ce pun în valoare patrimoniul său istoric și arhitectural.

Casa Gheorghe Tătărescu rămâne mai mult decât o simplă construcție: este un centru viu al memoriei, al tensiunilor și al frumuseții epocii interbelice, o lecție despre putere, reținere și cultura materială a elitei. Vizitarea acestei vile invită la o reflecție adâncă și vigilentă asupra trecutului și a responsabilităților prezentului, asupra modului în care memoria politică și cea arhitecturală se împletesc natural.

Vă invităm să pătrundeți în această vilă ce ascunde în etajele și detaliile sale o istorie cu multe nuanțe, să înțelegeți ce înseamnă cu adevărat cuvântul „casă” în contextul unei biografii politice. Pentru detalii și disponibilitate privind programarea și vizitele private, contactează echipa EkoGroup Vila și redescoperă un simbol al patrimoniului bucureștean.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.